Astazi am trecut iar pe acolo. Doua strazi lungi ce se impreuneaza intr-un sfarsit in chinul orei 7.30 ce se vrea a fi o intersectie. Dar ei nu ii pasa. Dimineata, cu toate masinile intr-un sir interminabil, cu sute de oameni injurand, exprimandu-si emotiile, totul este prea mic. Ea ramane rece, privind mareata totul de la inaltime.
Nici focul dintre acele 2 suflete ratacite de prea multe ori unul in altul, sau zgomotul sangelui dens, greoi, curgand din inimile lor, sufocat de atata mandrie, incarcat de povara sanselor perfecte devenite dezamagiri, nici faptul ca acum o alesesera pe ea sa le fie martor la ceea ce parea a fi inca o incercare de a fi fericiti nu o misca. Era noapte. Oare asta o impresiona? Poate. Poate acum isi va sacrifica cateva clipe sa ii supravegheze. Aveau nevoie, pentru ca daca ar fi lasati liberi, sa-si implineasca destinul, ar distruge un mit prea important, ar incalca prea multe legi, ar fi o dovada prea evidenta ca perfectiunea exista.
Simte un puternic val de caldura si cauta disperata sursa. Cei 2 sunt fata in fata, nemiscati. El se apleaca, ea invie in interior. Atingerea buzelor la inceput retinuta devine imediat un sarut salbatic, pasional dar suav, animalic dar calm, perfect. Un sarut DE-AL LOR. Ca si cum trecuse o vesnicie de cand o facusera ultima data, ca si cum amandoi o petrecusera asteptand sa se intample iar. Trecuse prea mult si amandoi o stiau, la fel cum stiau si ca urmatoarea data in care vor mai avea parte de asa ceva era un mister. Macinati de orgoliu, Chinuiti de ganduri, concentrati asupra replicilor, presati de timp, tremurand de dorinta, cele 2 perechi de ochi larg deschisi studiindu-se nu erau deloc o necesitate. Puteau ghici cuvintele care urmau sa le iasa pe gura, puteau numara bataile inimii fara sa se atinga, dar nu conta, vroiau sa savureze totul. Fiecare bucatica de clipa, de corp si de metru patrat. Sunt impreuna acum, acolo si nimic nu mai conta. Mai aveau putin timp pana sa revina la portia zilnica de auto-distrugere.
Nici pentru ea nu ar conta, daca nu i-ar fi stricat singura ei posibila placere. Noaptea, de obicei rece ca si ea, era acum inundata de caldura si lumina cu o forta nemaivazuta. Nu ii venea sa creada ca acei 2 puteau genera asemenea lucru! Sau poate nu putea crede nimic. Pentru ca era doar o cladire.